Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 8 septembrie 2011

Tzatze, πzda, cur

                                                                                                (API) Cu Acordul Propriei Ingaduintze


  Esentza suprima vulgaritatea.
  Ar fi fost poate cu usurintza primit acest titlu abia dupa ce notorietatea va fi atras deja increderea necesara acceptarii unei asemenea rostiri. Insa precum incantarea profunda cat si cruda agonie deopotriva vadesc* emanatzii negandite, nu va mai trebui a fi cautat vre'un rost al plasarii sale intr'un plan de timp actual. 

  Nu exista oameni rai. Ceea ce traim este perceperea fenomenului de rautate, fie el dat sau luat, fenomen zamislit de cei ce fac rau. Apologia  r a`u lui  nu'si gaseste cadru in contextul de fatza, asadar termenul va fi intretzinut de relativitatea'i deja consacrata. Cei ce fac  r a`u  sunt oameni cu aceeasi bunatate in ei ca si cei care n'au curajul sa rautaceasca. Pentru ca pana si naivul ar pricepe ca  r a`u l  este apanajul celui care nu se teme. Pe diagonala plecat din prastie la polul opus tihneste reciproca. Ce insa nu'i valabila, deoarece cel ce se teme nu'i obligatoriu bun.
  Ne dorim, urmare a celor tzesute mai sus, sa se fi intzeles ca oamenii sunt normali in esentza, adica buni conform uzantzelor prezentului, doar ca urmare fireasca a feluritzilor factori de mediu ei aleg sa faca rau. In genere traumele sunt albii propice pentru frustrari ce rabufnesc in rautatzuri. Motive sunt, asa cum niciodata vor fi efecte fara cauze si viceversa.
  Omul rau, odata crescut, vrea sa se exprime. Manifestarea verbala va oglindi intocmai reflexia raului intr'un   p a` r a` u   de invective. Acestea, in functie de uimeala lasata sau de popularizare, vor fi preluate rapid in asa numita lume buna, ajungand tabuuri cu care se cocheteaza.
  Trec anii, si vorba rea nu'i rea decat si numai in context. Si doar atunci cand apartzine preaincultului, teribilistului ce vrea sa epateze, tourettistului sau jignitorului de profesie. Spre fericire exista insa microcosmos, musteste societatea de grupuri re sau ne restranse. Cultura'i va fi atras impreuna, de orice soi, si vor fi stiut a'si tzine'n frau limbajul, netransformandu'se in lighioane.

va urma dupa cum urmeaza`:

  A face uz permanent, in fiece iesire verbala avuta, de limbaj trivial, inseamna a sta'n popou pe altarul unei finitudini care'i mica. Inseamna a da orz in ochi la capre. Inseamna sa tzipi in urechea greierului. Si mai inseamna saracie, in buzunarul de la mansarda.
  Idiomatic vorbind, si ideatic nu mai zic, limba'n care cetim acestea ce cetim este cel putin imbucurator de ofertanta. Totodata, ideea avuta in limba materna n'are cum a'ti veni altfel, decat in limba materna. Nu'i chip a'ti veni o idee in alta limba, indiferent de nivelul de stapaneala. Dar acestea in alte imprejurari vor fi tratate.
  Dincolo de sarmul poate pe care'l pot dezvolta felurite cuvinte, si care ajung chiar sa fie la moda, mentinerea acestora drept termeni cheie in retorica zilei, drept carlige de care atarna propozitzii, admite dupa sine insignifiantul.
  Constient sau uneori nu, acest uz tradeaza in fapt lacuna, suficientza ori lene intelectuala. In con psihanalitic, aceeasi uzantza conduce la descrierea caracterului individului, pe usa ce se deschide fiind scris de la rebel voit excentric pana la bizon de cartier. Este in genere apanajul celui mai de jos cel ce se vrea a fi, al acelui suflet crescut langa bordura` si'mbracat in haimana cu haina` de piele dar cu dintzi pentru inca trei cuvinte, carele pentru a mima personalitate injura`.
  Iar dincolo de toate acestea, intr'un orizont care infatziseaza diversitatea ca si aspect al vietzii, "fericitzii" posesori de trivialitate ignora desavarsit starea celor di'mprejur, din care cu sigurantza gasi'se'vor semeni ce'si doresc auzi formulari ce tin de estetica sau imaginatzie. Precum insa omului cu putintza` nu'i este a face lucruri din aceeasi gradina simultan, el nu va putea fi atent si la discursul sau imbacsit de invective si la sprancenele audientzei in acelasi timp.
  Prioratul "pulii", ce beneficiaza de acustica oricarei guri, educate au ba, suporta atentzie si la nivel fonetic. Pentru ca felul relativ aparte in care oamenii aleg sa'si  v a`r e  ca si expresie sus numita, este dat de un banal element. Intonatzia este cea care face  diferentza. Modul in care acest cuvant rezoneaza din valul palatin face ca el sa fie perceput drept simpatic sau poate agresa. Vioara incanta mai tare subt arcus.

  Inchipuindu'ne ca nu am lezat demnitatea cititorului, dam frau liber incheierii, oricat de nenumarate ar mai fi cele nespuse.




* vavofonie

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu