Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 15 septembrie 2011

Dupa ce'a vorbit a tacut

  A cazut dragonul din cer si'a spus cu voce blanda, de om vechi dar care nu'i batran, ca'i doar unul lucrul care descuie orice lacat. Asa s'a exprimat. Doar unul singur, universaliceste ingaduind, fie el vazut ca fenomen, principiu sau intamplabilitate, unul singur e lucrul care defineste, care curata, care desavarseste orice, peste tot si'ntotdeauna.
  Cazuse ferm, dar nu precum ar cadea ceva din greseala, ci plezni pamantul demn si aproape neclintit, aterizand mai degraba, in masura'n care ceva viu, atat de mare si din alta lume ar putea s'o faca. Evident ca totul in jur completa o clipa un tablou cu copaci inclinati, pietris si crengi uscate aruncate'ncotro, si ca acelasi totul  se zgudui ca dupa o racnire a matelor pamantului.
  A cazut dragonul din cer si'anceput a vorbi cu glas de om spunand ca se'aude pana'n Ceruri cand omul jigneste pe alt om. Vibreaza Totul caci se'ntinde emanatia ca unda, si'ajunge departe tare. Si rad Cerurile si plang deopotriva, ca n'au altfel cum.

-  Singura diferenta intre Sus si Jos este doar faptul ca se vede altfel.

  Ar fi parut ca rad pietrele, si nu doar ele, ca rad dar cumva doar zambind, si pe masura ce rasul s'ar fi oprit in zambet, s'ar fi inteles mai multe. Isi drese, parca, vocea, si continua.

-  Adolescenta gandirii voastre se zbenguie in gradina cunoasterilor, iar praful care sunteti zideste inauntru libertatea. Sunteti Totul, dar n'o stiti inca.

  Mult timp apoi parca nici nu a mai respirat. Iar cand parca a respirat din nou, a spus ca unul singur e lucrul care mantuie, si'acela e iubirea.
  Nu a spus'o tare, insa a rabufnit incolo, dupa valurile ce'aruncara crengile uscate. Ecoul copacilor, indreptati la loc, rasuna inapoi de cateva ori, pana fu inteles deplin.



Liniste e doar atunci cand se'aude cum cad frunzele sau cand suiera vantul.
E atunci cand se cearta isteric maimutele ca nu se suporta sau cand crapa oceanul care'i inghetat.
Atunci e liniste, cand intregul detaliu simfonic al naturii racneste nestingherit spre ceruri.
Iar omul e doar un calator.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu