Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 22 septembrie 2011

Autotomia autenticului



Precum ghiciul sta'n repaos de'a curmezişul cunoaşterii, aşa nici vocaţia n'are vre'o tangentialitate cu ceea ce face trei sferturi din planetă, prin planetă intelegandu'se noi cei ce'o populează. De vină e nimeni, aşa stau lucrurile, efectul doar îşi urmează imanenţa din pântecul cauzei. 

 
Dacă acum trei mii de ani oamenii se descopereau şi se minunau de asta, umplând magia cunoaşterii colective cu puseuri precum filosofia sau retorica, şi care poate făceau de neconceput un tabloid, astăzi cultura surprinde un singur beneficiu, reflectat în propriul bagaj. Cumulul de cultură, universaliceste vorbind, este suficient cât să stingă setea de diversitate a umanităţii până spre sfârşitul planetei cu telur. Ceea ce emană contemporaneitatea este aproape pueril si se face vizibil în interesul maselor către senzaţional, bruscând în goana lor iluzorie creaţia artistică de orice fel, facand'o să se rostogolească şi să se poticnească apoi în vre'o penumbră mult prea elitistă. Omul zilelor noastre, homo asparagus*, cu corp a cărui utilitate'i este confirmată de susţinerea capului, şi precum sparanghelului'i mănânci doar partea superioară, este omul ce s'a depăşit intr'atât de tare încât s'a lăsat pe sine prea mult în urmă. Mai întoarce capul, dar numai atât cât să fure niscai idee din trecut şi s'o arunce'n vitrină uzitând de fast şi de nimic altceva. Autenticitatea e tot mai rară, şi de regulă prin muzee. 


Precum Gheea soarbe apa, acoperiş, burlan stricat, pridvor, Aşa îţi doresc eu ţie, Sănătate tuturor! 


*Sparanghel, da'n altă limbă. Iar autotomie e'atunci când "se'nteapa" albina. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu