Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


marți, 26 iulie 2011

Niciundele tot'timpului

Aparte de niscai articole ce frizeaza umorul, doua la numar, am evitat abordarea persoanei dintai in scrieri, mai mult sau mai putzin inconstient.
        
Ma caut si astfel ma gasesc frumos. Dragutz chiar. Simpatic pe alocuri, depinzand de lucruri fel si fel. Modest, oricat as incerca, nu reusesc a fi. Deci nu trebuie sa mai incerc. Si nu'i lauda de sine, ci de mine, cu diverse ce'am facut "io". Ca` de era de sine as fi vorbit galaxial, multiversal. Pentru ca'i tot'unul toate sinelurile. Am scris bine.

Exactitatea e cautata, si astfel proprie omului, dintr'o negandita solicitare a acuratetzii vestilor. Localizarea tempogeografica confera autenticitate.

Cu v'o patru ani in urma am facut cunostintza cu mine, acu' v'o trei l'am cunoscut pe Dumnezeu iar mai putzin de doi am inceput a ma deslusi. Doar de vre'un an incoace'am priceput ce'i 'cela calmul si abia acum'is linistit. Plec undeva, iar, nu conteaza unde ca'i tot aia cumva. Fireste ca'i  esentziala 'prejurimea, cat si imprejurul sustzinut de semenii'ti.
'sadar de'aceea mi's linistit, ca` plec. Am stat eu cat am stat, am fugit, m'am intors din nou, din nou am fugit s'apoi iar inapoi. Acum plec doar, si ma intorc pesemne. Ori merg inainte. Sintagma banala in fond - de fapt in forma.
Nimic nu'i mai placut criticului decat un cliseu fraged. Nu mai stiu ce voiam a spune.
S'a prelungit preludiul.
S'am uitat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu