Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


marți, 26 iulie 2011

Niciundele tot'timpului

Aparte de niscai articole ce frizeaza umorul, doua la numar, am evitat abordarea persoanei dintai in scrieri, mai mult sau mai putzin inconstient.
        
Ma caut si astfel ma gasesc frumos. Dragutz chiar. Simpatic pe alocuri, depinzand de lucruri fel si fel. Modest, oricat as incerca, nu reusesc a fi. Deci nu trebuie sa mai incerc. Si nu'i lauda de sine, ci de mine, cu diverse ce'am facut "io". Ca` de era de sine as fi vorbit galaxial, multiversal. Pentru ca'i tot'unul toate sinelurile. Am scris bine.

Exactitatea e cautata, si astfel proprie omului, dintr'o negandita solicitare a acuratetzii vestilor. Localizarea tempogeografica confera autenticitate.

Cu v'o patru ani in urma am facut cunostintza cu mine, acu' v'o trei l'am cunoscut pe Dumnezeu iar mai putzin de doi am inceput a ma deslusi. Doar de vre'un an incoace'am priceput ce'i 'cela calmul si abia acum'is linistit. Plec undeva, iar, nu conteaza unde ca'i tot aia cumva. Fireste ca'i  esentziala 'prejurimea, cat si imprejurul sustzinut de semenii'ti.
'sadar de'aceea mi's linistit, ca` plec. Am stat eu cat am stat, am fugit, m'am intors din nou, din nou am fugit s'apoi iar inapoi. Acum plec doar, si ma intorc pesemne. Ori merg inainte. Sintagma banala in fond - de fapt in forma.
Nimic nu'i mai placut criticului decat un cliseu fraged. Nu mai stiu ce voiam a spune.
S'a prelungit preludiul.
S'am uitat.

luni, 25 iulie 2011

The kissing link

Se'ntalnesc intr'o zi Scufitza Rosie si Scufitza Verde.
La Scufitza Verde in padure se'ntalnesc. Unde lupul nu era, ca` se transformase'n caine. Si manca fripturi si era fericit de dadea din coada. Si era si atent la stapana lui, Scufitza - cea verde, evident, care dadea semne de reala profunzime. Problemele ei fiind cum ca daca experientza de lup a cainelui afecteaza memoria colectiva a acestor animale - caine si lup - intr'atat incat si'n sensul in care generatziile viitoare de caini vor uita trairile ancestrale lor ca si specie noua. Satul stia de framantarile Scufitzei, insa interesele diferite ale celorlalti sateni faceau ca ei sa n'aiba cum sti concluziile trase. "Trase de par", fu replica Scufitzei Rosii. "Unde s'a mai pomenit ca omul nu se trage din maimutza insa cainele din lup, da!?" fu urmatoarea sa replica. Se'apuca cealalta Scufitza sa'i astearna calm povestea teoriei sale asa incat spre seara, a doua zi ce'i drept, Scufitza Rosie pricepu. Isi intzelese astfel statutul de personaj de carte si banc, incepu a stapani conceptul de transcendentza si fu dumirita in ceea ce priveste veriga lipsa. Iubirea. Prin afectziune, adapost si mancare, lupul a evoluat in caine.
Acum insa avea Scufitza Rosie sa se'aventureze. Fiindca intreaba daca in viitor cainii ar fi si mai inteligentzi, insa prin domesticirea din nou a lupilor ce vor fi atunci, care epateaza in fatza lupilor trecutzi pentru ca trecut'au mileniile.

sâmbătă, 16 iulie 2011

"O natzie de sindicalisti in slujba mentei"

~ Sau ~


"Oda frecangiilor", 
"O, nu frecangiilor", 
"Anostul vietzii purului agnostic"

~ Cu subtitlul ~

"Indoielnica sau cel putzin aparenta schisma in sanul, intestinul, deci launtrul  acceptziunii de liber arbitru la Sancho Panza"


~ Treaba dintai

Cu spor menta se freaca si nici mana nu le pute.

~ Treaba de apoi

Dincolo de ocean, in stanga cum te uitzi, realmente s'a putut orice, schimbandu'se astfel deviza in renume.
Aici putem pe de alta parte spune ca'i de departe tzara tuturor paradoxurilor.
Prin aici rezumand impecabila tzara a lui Dragomir Hurmuzescu, Alecu, Paul si George Constantinescu, cat si a lui Dimitrie Leonida. Popor cu praf pe ghete de multe mii de ani ce n'a stiut decat a iubi. La inceput natura, apoi pe Christos si apoi pe sine, dar atat. O natzie cu un aparte simtz spiritual, adormit insa la poalele vulcanului materialismului. E criza'n criza'n tzara asta si practic se moare de foame. Asemeni de caldura. Frizeaza insa cu stupidul, fiindca nu'i aceasta imaginea ce'o potzi culege parcurgand seara centrul marelui oras, la pranz cafenelele sau oricand paginile veveve'uli. Lumea pare ca'i pe fericiresness, si nu doar pare. Da' cui'i pasa?, vorba ei, Adinei..

Am visat ca Dalai Lama'i agent chinez si Tibetul cal troian in curtea adulatziei americane. E' cum ar fi?!

As face haz, dar nu'i necaz decat la unii, si ei n'au internet si'atunci nu se justifica si nici nu se'ntzelege decat de cei ce au urechi s'auda, nas sa miroasa, pod de palma sa stranga si femeie sa stranga dupa ei.
E rau la noi si e murdar dar numai grec in Grecia sa nu fii. Si nici irlandez in Irlanda. In Romania da, si sa te casatoresti cu o romanca si sa nu mai pleci niciodata exceptand vacantza.
E rau si'i saracie si'i si bogatzie cat cuprinde si nu mai stii care'i bogat si care'i sarac decat daca stai o ora pe langa vre'o casa de marcat banii pe mancare.
E rau da' bine.

O sansa ar fi sa nu fure nimeni un an. Nimic. Nimeni.
O alta, sa vindem tot si sa stam cu chirie, obligatoriu mica, ce sa se deduca oricum din salariul fix pe viatza luat de la Uniune sau Fond ca sa nu facem scandal si sa nu furam si care sa fie in permanentza cheltuit pe mancare, vin, bere, femei, barbatzi, droguri usoare si foarte usoare ~ precum usturoi sau doze imperturbabil de mici de matraguna culeasa'n descantec sub luna plina cu mana dreapta dupa ce prelins'sa rosu'vinu'n ea, pentru ca cu restul din ceea ce punem deoparte sa poata lesne fi investitzi in autocunoasterea poftelor si idolilor.
Mai avem insa alternativa. Fie invatzam chineza, fie Coranul pe dinafara.

Nota autorului:

a. Articol total de neluat in seama urmare a naturii sale impregnate de fluxul constiintzei pe fondul unor frustrari impecabile
b. Nu conteaza cine'i Adina
c. Romani din Dex
d. Nimic despre Rosia Montana