Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


vineri, 4 februarie 2011

Tziganie




Multe'avem pe suflet, noi ca natzie a lu' Noica.
Si'a lui Eminescu si Eliade, insa altceva se doreste a fi relevat. 
"La tziganci" ii sade bine cu numele 'cesta. 
Romanii se poticnesc in chestiuni furibunde, deznodand itze doar de dragul implicarii prin guralivitate. E ne'ngradit pamantul problemelor, si unele ard mai abitir ca altele. Acum, in functzie de pricepere sau interes, vor fi dezbatute subiecte felurite incercand a fi rezolvate.
Printre dansele, cu rezonantza inclusiv in plan continental, musteste problema tziganilor. Zingaro de Romania se vede popularizat fara voie, in variile incercari ale societatzii de dezocultizare a propriului apelativ.


Tzara arde'n paie ude si unora le arde de adresabilitate. Tziganu' e tzigan si'n pielea bruna si goala, insa gazda sa, romanul in spetza, e specie cu dichis si mare fandoseala, in special in vorbire. Tzine el mortzis sa se exprime elevat chiar daca lacunele sale literar gramaticale sunt expresie a superficialitatzii. I s'a parut astfel ca rrom bate pe tzigan la decentza, ignorand atat apelativul istoric cat si parerea celui in cauza, reusind astfel sa genereze sporovaiala natzionala.

Intreba'v'ati intre voi dac'atunci cand va vorbitzi si referire facetzi la ei, cum le spunetzi? 

Asadeci lasa chepilu' sa mananca cum vra el.
Alta'i problema, asta'i numa' poticneala.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu