Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 11 noiembrie 2010

Fir

 
Si pe fluturii de noapte si si pe oamenii de noapte tot teama'i face sa'si lase nabadaile in delir propriu noaptea. Ziua i'ar manca pasarile de zi. Si oamenii de zi cu zi.
Dintre copaci, dintre totzi copacii, mai putzin ficusul, doar artzarul stie ca sensul nu si'l are ego'ul intre'ale lui ramuri. Stie el de ce. Ca doar nici pestele nu da din casa. Ca mut ii.
Iar noaptea nu'i musai sa spui din cuvinte, ca oricum vorbesti prea tare, sperand s'acoperi muzica pe masura ce risti sa spargi timpanul cui nu vrea s'teauda. 
Ca el sau ca tine nu'i celalalt. Doar vesmantat cu haine pe care scrie la fel, sau care sad la fel dar nici macar. Relativism e atunci cand depinde un' te uitzi.
Iar la confort din disconfort ajungi. Cand ajungi mare. La sfat, nu la stat. Ca stai si'ti sta timpu' si faci varice ca nu te'asezi la prispa ta. Stai in picioare balind la'altuia.
Atunci cand contempli se cheama ca faci ceva.
Cei din publicitate se cheama ca vad natura pe internet. Intre a fi observata ca entitate'ntr'un cadru si copleseala ce'ti poate plesni privind'o, naturo tu ca o virgina.
"Mama cum ploua!"
"E' na? Da'mi link."
Sedentarismitate fiind atunci cand nu tu cautzi asta.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu