Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 12 august 2010

Muc, the little one - scurt studiu comparativ cu acceptiunea monismului



Cuprinsa in moralitate, concluzia prima denota compasiune. Muc a "ars'o cu par in nas", nu trebuia sa'l lase pe imparat cu urechea umflata. De judecata se ocupa Domnul, iar de razbunare, stultus'ul. Se pare ca'n pustnicie s'a'ntzeleptizat, da' intre timp se grabi a se ridica'n vazduh Hauff si n'am mai aflat daca Muc a revenit la sentimente cumsecade.
Urmatoarea judecata rezida insa intr'o realitate monista, aflata la incalecarea perceptiei cu cea a ideii. Instrainarea Muc'ului de toiagul fermecat il lasa pe micutzul erou prada izbelistii. Omul(etzul) devine neputiincios imediat ce'i este luat instrumentul puterii. Toiegutzul il facea unic, ceea ce presupune apartenenta la o elita cu un singur initiat. Deci singuratate infranata, socializare mascata, superficialitate fatzisa. Suma proiectiilor intr'un baston fantastic. Ia'i pelerina si nici betmen nu mai zboara. Trezitu'sa deci singur Muc, fara sa aive acces la chibzuiala altora - caci singur oricum fusese, fara de idol, si fara sa beneficieze de aripa revelatiei, constrans fiind a'si subjuga libertatea ideii transferate mistic intr'un batz.
Finalul povestii ni'l prezinta tot singur, dar cu batzu'. Ce'a'ntzeles? Ca adevaru' e'n el, cu sigurantza nu. Ca are averea lumii stransa la picioare, da'n casa lui e el si vantul, e limpede, chiar si siesi. Da' degeaba. Confortul proprietatii cat si ideea de confort suprima libertatea individuala. Cale sigura catre individuatzie mocnita. 



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu