Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


miercuri, 18 august 2010

Alb exista si daca'l acoperi



In incheiere, voi spune ca e bine asa.
Insa pana atunci, cum incercam eu sa patrund cu privirea prin geamul aburit polemica unora, un El docil incaruntit si o Ea care daca n'ar fi tzipat ar fi fost doar o ursuza uratzita de temeri ancestrale, o maneca prinsa in podul palmei unui bratz de mosneag se lipeste fara graba de sticla si incepe sa sterga aburul. Odata cu neclaritatea disparu si capul femeii isterice. Daca la metamfetamine pupila cucereste albul ochiului ca la Go, la asemenea isprava pupilele mi'au depasit asteptarile. Mana mosneagului se retrase usor. Docilul rasufla usurat si apoi isi scoase din urechi doua doape. "E mai bine'acum", mormai mosneagul indepartandu'se de umarul meu.
Era unu' mare tare, de'i ziceau Vasile, care vazu si el la vremea sa ca binele e absentza raului. "E bine asa..", mormaira si cuvintele mele.

joi, 12 august 2010

Muc, the little one - scurt studiu comparativ cu acceptiunea monismului



Cuprinsa in moralitate, concluzia prima denota compasiune. Muc a "ars'o cu par in nas", nu trebuia sa'l lase pe imparat cu urechea umflata. De judecata se ocupa Domnul, iar de razbunare, stultus'ul. Se pare ca'n pustnicie s'a'ntzeleptizat, da' intre timp se grabi a se ridica'n vazduh Hauff si n'am mai aflat daca Muc a revenit la sentimente cumsecade.
Urmatoarea judecata rezida insa intr'o realitate monista, aflata la incalecarea perceptiei cu cea a ideii. Instrainarea Muc'ului de toiagul fermecat il lasa pe micutzul erou prada izbelistii. Omul(etzul) devine neputiincios imediat ce'i este luat instrumentul puterii. Toiegutzul il facea unic, ceea ce presupune apartenenta la o elita cu un singur initiat. Deci singuratate infranata, socializare mascata, superficialitate fatzisa. Suma proiectiilor intr'un baston fantastic. Ia'i pelerina si nici betmen nu mai zboara. Trezitu'sa deci singur Muc, fara sa aive acces la chibzuiala altora - caci singur oricum fusese, fara de idol, si fara sa beneficieze de aripa revelatiei, constrans fiind a'si subjuga libertatea ideii transferate mistic intr'un batz.
Finalul povestii ni'l prezinta tot singur, dar cu batzu'. Ce'a'ntzeles? Ca adevaru' e'n el, cu sigurantza nu. Ca are averea lumii stransa la picioare, da'n casa lui e el si vantul, e limpede, chiar si siesi. Da' degeaba. Confortul proprietatii cat si ideea de confort suprima libertatea individuala. Cale sigura catre individuatzie mocnita.