Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


miercuri, 7 aprilie 2010

Camera Albastra



Cititu' nu'i pentru oricine, alcoolu' nicidecum iar dialogul nici'atat. Nici iarba si nici rabdarea, insa nu acestea inunda subiectul de fatza. Curand insa vor fi luate spre puricat, momentan zabovind oleaca asupra teatrului.
"The Blue Room". Piesa cu doi actori jucata in benefica mansarda a Teatrului Arca. Doar ce'mi insirasem pe masa ceva mirodenii indiene, intr'o pofta teribila de'a savura "Cartofi Monbay", un fel de "Bombay", dar ai mei. Vedeam deja sfaraind ghimbirul langa chimen si coriandru. Pe ingerul care'mi indruma silintza l'am botezat Jophiel. El exista, sub acest nume, deci l'am botezat impropiu. In fine. M'a facut Jophiel cumva atent la ceas. Si tot cumva m'a facut sa'mi amintesc de piesa. Las cartofii, trece'o ora si ma trezesc ingredient in sala mansardei. Pe scena, Iulia Lumanare si Radu Micu. Daca pe el il stiam, de ea m'am lasat pacalit. Mi'a luat ceva pana sa observ ca joaca mai multe roluri. Surprins, si mi's caustic de pretentzios, am constatat ca joaca bine. In plus nu se tzipa, aci avand o problema personala, fiindca decibelii in exces strica estetica piesei si polueaza fonic. Trecura primele minute fara sa deranjeze ceva. Asta m'a facut atent si eu m'am facut comod. Si'atent fiind, pot acum spune frumos despre ceea ce am vazut. Naturaletze, interpretatre foarte buna, text relaxat si bine scris. Nimic fortzat, detalii bine stapanite. Atat de catre autor cat si de cei doi actori. Decorul minimalist, aici m'as fi jucat putzin, dar am uitat repede si pentru ca totul s'a ferit de previzibil. Totul e perfectibil, dar iata c'am putut savura si al'ceva. 
Mai merg la teatru.
Christos a'nviat!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu