Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


joi, 11 februarie 2010

Claritate



Alchimistii au incercat nemurirea in cuptoare, topind metale in speranta obtinerii aurului vesnic. 
Scotocim trenant dupa originea si dupa esenta vietii si negasindu-le, dupa atata amar de bajbaiala, ne aruncam fiinta in amagire, visand la a inlocui efemerul daruit cu o vesnicie confectionata. 
Posedam adevarul dar posedati suntem de frica si aceasta ne alunga in disperare, tinand mortis sa-l inventam  decat sa-l privim si sa-l acceptam apoi. Raspunsurile toate le avem la indemana, pe cele trebuincioase trupului cat si pe cele ale sufletului, adevarul realmente salasuind in noi si-n imprejur. Am putea lesne sa urmam fie invataturile oratoriilor, fie pe cele ale scripturilor si decaderea va fi intinata de eruptia fericirii pure. Indemnurile sunt intru reusita unei vieti fara de suferinta, si doar acceptandu-le, asumanduni-le, putem inerent patrunde in bine ca stare de gratie.  Aceasta ar presupune un mod de viata care ar trebui incercat si care este deosebit structural de cel actual, plin de iluzie si nazuinta. Am apucat pe calea dorintelor, obisnuiti cu ele de veacuri. Ne-am indepartat de sine, de adevar si de iubire si dam din colt in colt acum dupa raspunsuri si alinare. 
Veritatea ne defineste si ne compune, dar nalucirile mintii ne fac a privi indarat, ignorand simplitatea.
Suntem duh si suntem apa si suntem constiinta odata ce-am renuntat a ne privi drept roboti organici. 
Fructul sec se usuca imediat ce ramane fara apa. Totul moare in lipsa apei dar este viu cata vreme o va contine. Si-atunci atat de usor putem umple cupa adevarului cu intelegere, turnand apa` in Sfantul Graal. 
Cea mai complexa dovada a ceea ce denumim viata si totodata cea suficienta. Cea mai frumoasa structura din univers si cea mai plina de putinta varietatii. Suntem duh si suntem din apa, si ne-o spun si genezele si-ar trebui chiar luate ca atare. Din apa au fost si pasarile plasmuite si toate cele si doar din apa de suntem fauriti avem loc in marea-mparatie. 
Mare ne e mirarea cand pricepem insusiri fenomenale, precum cea de adaptabilitate. Nu noi. Apa. Ia cele mai neasteptate forme, in functie de mediul ce il intalneste in cale. Memoreaza tot ce vede si tot ceea ce strabate. Devotat intimizeaza cu gandul, parcurgand impreuna vesnicia. 
Suntem apa, care e perfecta dar inca ne incapatanam sa fim noi creatorii ne creatului.  
Suntem raspunsul, si-ncepem a-l vedea. Cu doar putina staruinta.


Ne incapatanam sa folosim apa de la chiuveta, asa zisa potabila. Ne mintim ca nu avem incotro sau, cel mai frecvent, nici nu ne punem problema ca ar fi ceva in neregula. Este! Nu suntem diferiti de un motor, ca si functionare, si pe masura ce combustibilul e alterat de impuritati, asa va fi si motorul. Si asa este si organismul nostru, care se alimenteaza cu ceea ce a fost odata apa.
Ne incapatanam sa traim la bloc, in loc sa ne zburde sufletul odata cu copiii intr-un lan de spanac..
Sau tragem de rugina din tevi in loc sa scoatem apa din putul de langa gradina.
Ne mintim ca n-ai ce-i face. Ba ai, cata vreme nu vei mai cauta linistea intr-o cabina de lift si cunoaterea in sticla televizorului. Cauta refugiul si incarcarea naturii si gateste-ti ciorba cu apa, nu cu altceva.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu