Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


duminică, 31 ianuarie 2010

Musaca aproape traditionala

.
Ce, cum si de ce?
(pentru sase persoane)

~ vita sau miel, tocata, 900g
~ cartofi, 6 buc.
~ vinete, 1, mare
~ dovlecei, 2 buc.
~ rosii, 5 buc.
~ ceapa, 3 buc., tocata
~ usturoi, 10 catei, pe razatoare
~ oua, 8 buc
~ smantana, 300g
~ faina, o ceasca
~ unt, 2 cubulete, pentru tapetat vasul
~ ulei masline, o ceasca
~ busuioc, o lingura
~ cimbru, o lingura
~ sare, piper
~ cam atat

Acest mic deliciu, musacaua, se face cel mai usor din lume. Inseamna "servire rece" in araba, si a fost conceputa ca si aperitiv. Preluata de greci si apoi raspandita peste tot in balcani, musacaua prezinta doua etape de preparare.

Cuptorul incins la 200 - 220
Cartofii, felii, fierti zece minute.
Vinetele, felii, pe gratar cu ulei masline, sare si piper, pana se rumenesc
Carnea prajita cu ceapa, usturoi, busuioc, cimbru, sare si mai mult piper in ulei masline, la foc mediu, 10 minute. Morfolesti peste ea doua oua, sare, piper, apoi amesteci cu dovlecelul, pe care l-ai ras, inca 5 minute.
Rosiile, depielitate, taiate felii si sarate.
Restul de oua batute cu faina, sare si smantana.

Reduci cuptorul la 180 -200.
Ungi vasul pentru cuptor cu unt, asezi stratul de cartofi, dai o mana de sare si piper, intinzi carnea deasupra, asezi un strat de rosii iar peste ele vinetele. Versi deasupra sosul alb si bagi la cuptor. Nu trebuie tinut mai mult de 40 de minute.


Ca sa vezi ca stii sa gatesti..

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Spune..



Aidoma mie, sunt pretutindeni.
Difera infatisarea, dar numai privind indeaproape si doar la nivelul trasaturilor. O alta apropiere a privirii va reliefa vesmintele fiecaruia, biologice sau confectionate artificial, deosebindu-ne astfel culoarea, calitatea materialului si provenienta.
Comportamentalul, deci comportamentul ca fenomen, smulge incantarea din orice observator.
Sunt o fiinta incarcata de teama, sufar de cand patrund in aceasta lume si pana plec din ea. Pot sa sufar din orice, depinde la ce ma fac atent, ce imi doresc. Sunt insotit de teama precum dosul pescarului de miros de peste. Maresc ditanta dintre pasi, numai putin, si incerc sa respir normal daca e intuneric si nimeni pe strada si din nimeni se desprinde o silueta si se apropie. Mi-e teama de nou, necunoscut, de noul ne nascut. Dar scap, ma desprind cumva. Si fug in lume. Ma amestec, ma implic si am initiativa. Ma ia valul daca imi acorzi atentie si daca te dovedesti ascultator bun. Stimulat, vorbesc mult. Stiu eu tot, despre orice pot avea parere. Incerc sa ma exprim, bufonindu-ma in fel si chip. Imi plang suferinta in muzica pe care incerc s-o desavarsec, ca ceilalti sa fie atrasi de ea si sa tremure si ei ca nebunii. Ca un nebun ma indragostesc si eu atunci cand vre'o femeie imi da rod unor proiectii frumoase. Si cand dezacordul ei cu manifestarea mea ii face imaginea stearpa, ne-mai-atatand creatorul din mine, se arata centaurul din mine.. in usa. Las in urma orice nu-mi convine, gandul fugindu-mi in galop de orice, spre orice. Mai intorc capul, dar numai mustrat, nicidecum ademenit, pentru ca.. ego. Trebuie sa am replica, sunt barbat si sunt destul de fudul. Atasat de fudulii. Si de atasament. Si de minciuna. Trebuie sa stiti ca la acest capitol e pricepere mare. Din nou, in functie de ceea ce-mi doresc. Sa am, sau sa acopar. Si cel mai bine dintre toate ma mint. Pe mine. Sa ma am, sau sa ma acopar. Cu satisfactie, cu autosuficienta, cu glorie. Mint ca vreau, mint ca pot, sau mint ca nu ma mint. Sau de distractie. Si-atunci, deliciu. Mizez pe gluma si pe rasul lor, si-atunci minciuna devine iubita ca si gluma. Iar eu devin altceva de altcineva are succes mai mare. Sunt gelos nevoie mare si poate posesiv.
Sunt patimas, certaret, sufocant, insistent, inconsecvent si redundant. Ofticos si marinimos ca sa nu fiu singur. Sunt singur. Sunt destept, si astfel sunt singur. Asa de destept sunt de sunt singur. Barfitor, scormonitor si disperat dupa senzational. Patetic. Cabotin. Curios. Misogin. Extravagant. Prosti sunt altii. Incapabili, superficiali, nesimtiti si ignoranti. Eu sunt doar lenes. Dar sunt. Sunt lenes, deci exist. Exist, deci nu. Ma mint, deci nu sunt lenes, doar ca niciodata nu am ce-mi trebuie. Intreb de sanatate dar imbolnavesc prin ceea ce cer. Cer. Pamant am sub picioare, insa capul se simte bine in nori. Visez 
intr-una, imi construiesc filme, sunt abil si-imi place filmu' meu. Si vreau pe multi in el, pe toti daca se poate. sa fiu eu zeul fertilitatii bucuriei lor. 
Cresc insa. Evoluez, zic eu. Sunt om istoric care se vrea si etern. Sunt maret.
Dar credincios.
La voi pe planeta cum e?

vineri, 29 ianuarie 2010

"Nu privi la ceilalti, la ce au facut sau nu au facut, ci priveste la tine, la ce ai facut si mai ai de facut!" - Buddha


Dintre cele ce mana catre absurd sau reprobabil, staruie plictiseala. Ca fenomen, ea reflecta perceperea  trecerii timpului in raport cu propria inactivitate, fie ea de ordin fizic, fie inteleasa ca lene intelectuala. Aceasta denota realitatea conforma omului ce ia act de lipsa apartenentei sale la orice. Raportat  in permanenta la factorul timp, el va incerca sa-si jusifice existenta, dar se va lovi de impas, de vreme ce nu stie ce sa faca. Cauta inspiratie in modelul altora, demersul fiind insa nefavorabil, dovedindu-se impropriu. 
Asadar, calauza` va trebui sa-i fie privirea analitica asupra fiintei sale, introspectia. El va sti astfel calitatile ce-i sunt atribuite, va intelege cine e si va fiinta ca atare. 
Necunoasterea sinelui vine din incercarea de a copia un tipar, din identificarea cu personajul-model, cu eroul de la tot pasul. Omul se naste, iar pe intreg parcursul vietii afla, caci vrea sa cunoasca, sa inteleaga  realmente ce-i cu el in sanul lumii. Insa cautarile sale nascute de nevoia de hrana vor substitui cautarile spirituale, ontologice, de universalitate. Nevoile sunt preschimbate in dorinti, iar asta da rod suferintei. Sarman al propriei sale vieti, omul va incerca sa copieze, sa urmeze exemple, ajungand sa suprime naturalul dintr-insul. Iar acesta e insusi motivul nefericirii sale. Capacitatea de adaptare, uluitoare de altfel, il va face capabil sa ignore o vreme suferinta, urmarind un surogat. In cele din urma, acesta nefiindu-i adecvat, se va cufunda in neintelegere si plictiseala.
Fara natural, necautat si veritabil, omul ramane un mar ce se incapataneaza sa faca smochine.


joi, 28 ianuarie 2010

Ficatei de pui in pasta de dovlecei si cupe de rosii cu orez basmati



Ne indreptam grabit atentia catre spatiu, sperand a gasi raspunsuri..
Ne comportam la fel in orice situatie. Nu ne satisface simplitatea, nu ne convin raspunsurile la indemana. Cele ce ne atzatza le vrem invaluite in complex, sau in mister. Este cautata poveste. In orice. In acelasi timp, mintea cauta asiduu senzationalul din imprejur, ca nu cumva sa patim inconstient niscai introspectie si astfel sa ne fie divulgate insusiri esentiale, care poate nu concorda cu asteptarile, ci din contra, sperie.  Arareori cei ce vrem sa fim corespunde cu cei ce suntem. Asadeci atentia ne zboara catre tabloul cosmic, fiind de preferat a accepta eventuale raspunsuri, privind originea, cat mai departe de noi insine. Vrem sa stim, insa adevarul ne inhiba. Vrem mereu adevarul, insa el trebuie sa corespunda crezului nostru, judecatilor noastre, altfel nu-i vom inapoia decat cel mult un suras.  Mai lesne fiind, psihologic, omul se avanta in imaginatie, inarmat cu stiinta. Se repede, sacrificand pe alocuri si pufnind ignoranta in drumul catre adevarul cautat, uitand ca acesta nu-i poate fi decat revelat. Faureste tzeluri si le confera absolutul, dorindu-si ca si ceilalti sa-l urmeze si sa-i aclame scenariul. Domolindu-se insa, el va vedea fundul marii plin de minune si claritate. Va recunoaste, cautandu-si salas in liniste si in firesc, imagini ce incep sa desluseasca, ce se pun a insira piesele celor necautate.


Ce cum si de ce?
(doua portii - preparare: multa rabdare)

~ ficatei de pui, 400 grame
~ dovlecei, 8 bucati
~ ceapa, 4 bucati
~ lamaie, una
~ vin alb, sec, o.3l
~ rosii, 4, mari
~ orez basmati, doua cesti de ceai pline
~ ulei masline, o ceasca
~ sare, piper, o lingura din fiecare

E necesara o oala maricica.
Cureti dovleceii si ceapa si le dai pe razatoare. Incingi o lingura de ulei in oala, pui mai intai ceapa cu sare, amesteci si reduci focul la mediu, lasand-o zece minute, pana isi lasa sucul. Adaugi dovleceii si amesteci cu o lingura de sare si cu restul de ulei din ceasca. Lasi un sfert de ora acoperit. Reducand apoi  focul aproape de minim, stropesti cu zeama de la lamaie, amesteci cateva secunde si versi inauntru si vinul. Pret de doua ore, omogenizand cand si cand, trebuie sa fiarba fara capac pana scade apa si ramane o pasta legata.
Cu jumatate de ora inainte sa stingi focul la pasta, pui orezul la fiert in apa clocotita, cu sare, capac si temperatura minima, pret de zece minute. Dai de pe foc, incingi in loc gratarul, asezi ficateii dati cu sare si piper, si micsorezi flacara la jumatate. Dureaza zece minute pe fiecare parte sa se patrunda.
Scobesti rosiile de miez si le umpli in mod clasic cu orez.
Asezi ficateii pe farfurie si lasi pasta sa se scurga peste ei.

Ca sa ai timp sa te mai gandesti si la ale tale..

miercuri, 27 ianuarie 2010

Avatar de pui cu spaghete de orez



Stramutarea starii individului suferind, posac sau deprimat face obiectul catorva cerinte. Intrucat mintea manifesta incapacitate de vointa in situatii delicate, ea trebuie scurt-circuitata cu elemente exterioare problemei in cauza. In primul rand muzica. Urzita sa indeplineasca si calitatea de instrument de comunicare cosmica, de rezonanta cu spatiul divin, aceasta manifestare armonioasa actioneaza precum un declansator extrem de sensibil, capabil sa alunge orice gand neavenit, chemand altul. Sunete care sa iti deschida porii de pe bratze, care sa te  arunce direct in univers, care-ti muta atentia de la cele rumegate pana atunci. 
Poate la fel de important, necuantificand totusi, este ambientul. Acesta ofera omului siguranta, il protejeaza, ii permite, prin natura confortului estetic pur, sa viseze sau sa se exprime. Mediul, prin prisma a ceea ce percepe ochiul, poate releva caldura, idei, optimism, nesinguratate. 
Si tot intru metamorfoza modului in care ne simtim, fenomenul de activitate este cel care incununeaza. Apucarea de orice alta facere inseamna mutarea concentrarii instantaneu catre altceva. Inerent astfel catre alt gand, sau, ideal, catre pauza dintre ganduri.


Ce, cum si de ce?
(pentru doua persoane)

~ piept de pui fara os, doua fleici
~ usturoi, trei catei
~ ghimbir, radacina, 3cm
~ curry verde, pasta, o lingura
~ susan, o lingura
~ sos de stridii, doua linguri
~ ulei masline, doua linguri
~ ulei de chilli, doua linguri, una pentru taitei
~ sare, piper
~ taitei sau spaghete de orez, pentru doua portii

Cauti un bol sau un recipient care poate fi acoperit. Pui in el puiul taiat fashii subtiri ~ jullien, si amesteci cu toate ingredientele de mai sus, mai putin taiteii si susanul, cu usturoiul si ghimbirul date pe razatoare. Obtii astfel o marinata pe care o acoperi si o lasi la rece macar o ora.
Taiteii ii pui zece minute la fiert, in apa clocotita cu sare. Ii scurgi apoi de apa si-i arunci intr-o tigaie cu ulei de chilli in care ai rumenit putin susanul. Amesteci bine si apoi ii lasi deoparte intr-o farfurie.
Speli tigaia, o incingi la loc cu doua linguri de ulei, reduci focul la jumatate si calesti puiul scos de la rece, amestecand din cand in cand.. Dupa ce se albeste carnea, relativ 13 minute, o dai deoparte, o scurgi de uleiul ramas si o asterni peste taitei.

In asa fel vei gusta pui cu aroma de peshte..

marți, 26 ianuarie 2010

Publicitate pentru luni, 25 ianuarie

luni, 25 ianuarie 2010

Beautiful burnout of a spotless body

.
Publicitate       Publicitate       Duplicitate       Puplicitate       Publicitate 

Adevar, Apa, Adaposturi sociale, Acceptare, Asumare, Alchimia asiatica, A citi, Apocatastaza, Atitudine, Agricultura romaneasca!, Ar trebui sa existe cantine sociale care sa epateze prin functionalitate, aspect, varietate, caldura, lumina naturala, ecologie, construite in cladiri ce putrezesc ignorate (renovate si utilate din banii fmi sau participare privata cu scutiri de taxe), de care sa poata beneficia orice roman (citeste cioran si tutea referitor la perplexitate ca solutie ideala, avem in garderoba istorica, ancestrala, spirituala, gandirica, solutii care doar trebuie accesate, concluzii ale  unor sapienti romani gigantici - ar friza genialul sa poata fi citit in presa din lume "in romania nimeni nu moare de foame, nimanui nu-i este frig in casa, e curat pe strada si miroase a gazon tuns (nu iarna) ca daca nu esti atent confunzi elvetia, presedintele lor, dupa ce-a avut o revelatie, se comporta ca un ioan cuza mai puternic, se pare ca romanii au fost iluminati in masa, oricine are locuinta, pentru ca atata vreme cat locuiesti intr-un castel cu belsug in jur nu ai cum si nu-ti mai vine sa te bucuri de aste iluzii si nu ti-e permis sa faci asta decat poate dupa ce STII ca nu mai au cum sa existe in tzara asta oameni fara adapost, si se cresc albine iar casele si blocurile au fost decorate prietenos prin vegetatie si romanii au inceput sa dezvolte conceptul de participare efectiva, personala, la tot ceea ce tine de calitate, curatenie, cooperare, si au inceput sa-si trateze semenii ca si cum fiecare om cu care intra in contact ar putea fi Christosul in a doua sa venire, si-atunci ei (romanii), intru asteptare, sunt sinceri ca nu au ce sa piarda, pentru ca ei nu sunt in competitie cu nimeni, ei doar ofera si se straduiesc s-o faca perfect si atunci ei primesc, si au oameni care pastreaza atmosfera si civilizatia pe strazi si care vorbesc toti cate o limba straina bine si sunt amabili si fermi si nu iau spaga si au scapat de militieni in sfarsit si sunt si mai ospitalieri, optimisti si umoristic dezvoltati si nemuritori si aud apropiindu-se, unii pasii lui deceneu vestindu-l pe zalmoxes, altii pe Ioan, sau pe Mangaietorul prin intruparea duhului sfant pregatindu-ne pentru cel-ce-deja-a-venit-si-trebuie-sa-se-trezeasca",  Blaga, Balzac, Biciclete, Conceperea comunitatilor, Cattaneo, Cartea lui Enoh, Cantemir, Cautari spirituale, Copacii, Cum sa te comporti intr-un conflict? Nu-l provoca!.. arata ca esti mai destept facand usor pe prostu', Codul lui oreste, Cioran, Curatenie in tine, in casa, in baie, in fata casei, pe strada, in politica, Constientizarea relativitatii, Dumnezeu, Deschidere, Detasare, Eminescu, Exupery, Energie neconventionala, Fightclub, Garantat 100%, Huxley, HaiKu, Lucruri care te pacalesc: mandrie (nu e sinonim cu demnitate), competitia cu finalizare, banii, banii, banii te pacalesc cel mai tare si tot ceea ce presupune asta ca deja alergi dupa pofte si incredibil de mult iluzoriu si mananci pentru a fi vazut in oras si ai denaturat orice concept de bun simt referitor la viata, Introspectie, Incredere in tine care se obtine prin reteta: cunoaste-te, reveleaza-te tie, asuma-te tie si doar astfel t-ai deslusit identitatea reala, iar lumea va vedea asta si umbland si la sinceritate, cu tine, nu-ti va fi teama sa te dezvalui, nu vei mai avea astfel nevoia sa minti caci nu-ti va fi rusine sa arati cine esti, Iubire, Iluminare, Jophiel, JoeCartoon, Jarmush, Kogaion, Libertate interioara, Miller, Mergeti la teatru, Mesterul Manole, National Geographic,  NATURALETZE, Produs in Romania, Pace - care inseamna chiar asta si oricat de mult n-ar tine de noi, de noi tine, si trebuie privita si altfel decat o sintagma, Proust, Pillow Book, Patrunjel, Pagal, Pr. dr. Constantin Dumitru, Regina Maria, Reciclarea deseurilor, Scurta istorie a timpului, Sinceritatea ca prima oglinda interioara, Toleranta, Usturoiul, Utamaro, Viata e ceea ce vrei tu sa fie, Vadim ar n-ar mai bea, Vama Veche decomercializata si transformata cu rafinata inteligenta si migala in golf aecologic artistic elitist  - din punct de vedere al celor cu capacitatea de a-ti pasa profund dezvoltata, umor, spiritualitate aparte - deci oameni cu cap, sensibili, cu hazard intr-insii, domnule!


Ce, cum si de ce?
(pentru o persoana)


Cand fluiera vantu' prin bucatarie


~ cartof, unul
~ paine, jumatate de franzela taiata jumatate
~ o lingura ulei masline sau ceva unt
~ ou, un
~ usturoi, doi catei
~ miere, o lingura
~ zeama lamaie sau otet, o lingurita
~ morcov, sau ceapa, sau varza, o cana, pe razatoare
~ orice condiment gasesti, o lingurita
~ sare si piper


Fierbi cartoful taiat cubulete, 10 min. Il calesti apoi intr-o tigaita cu unt sau ulei si usturoi, la foc maricel, apoi sfarami un ou peste el, cu sare, piper si condiment, si stropesti la final cu acreala. Le amesteci tot timpul, dar numai un minut, pana s-a pretat oul. Versi pe farfurie.
Leguma sau legumele rase le amesteci cu sare si miere, si le asterni peste ce ai in farfurie, Prajesti painea, freci feliile cu usturoi pisat, sare si zeama de,  sau din lamaie, si le asezi alaturi.

Culori interesante, gust aparte, satios. Din nimic..

duminică, 24 ianuarie 2010

Omleta "zazanie" cu dressing de vinaigrette si nuca



Anul profetiilor aduce schimbarea. Premisele care duc intr-acolo abunda campul de manifestare al sapiensului la nivel constient. Oamenii sunt vadit acaparati din ce in ce mai abitir de spiritualitate. Framantarile, decelabile* fie prin intrebarile privind originile fie datorita temerilor generate eshatologic, vor sfarsi in a determina prefacerea. Aceasta insa suporta diferite nuante, si in speta ca initial nu poate fi schimbat ceea ce este, ci modul in care privim ceea ce este.
Schimbarea se intampla la nivel individual, ca apoi sa acapareze universalul. Aceasta semnifica faptul ca omul dezvolta alte insusiri decat pana acum. Inseamna ca el nu se mai lasa guvernat de principii nespecifice, dobandite conjunctural, social, din teama sau ca urmare a iluziei. Ies la iveala virtuti intemnitate pana acum, calitati specifice esentei spirituale care ne defineste. Capata importanta un alt soi de lucruri, debarasandu-ne astfel de obiceiuri, de cele invechite, de saturatie. Pretuind in jur elemente carora nu le dadeam pana acum seninatate, ajungem sa observam un alt univers inconjurator, ceea ce duce indeobste la alte apucaturi, la alte cautari, relevand o alta fire interioara ce incepe a se manifesta. Inlocuim astfel pe cel ce a fost cu cel ce este cu adevarat. Fenomenele iau loc din interior catre imprejurul nostru. Schimbarea launtrica se materializeaza concret in spatiul imediat. Ne dumirim, ne desteptam, ne inteleptim si aratam asta. Reusim in felul acesta sa comportam un nou model celorlalti. Reusim sa fiintam nu in imagini faurite ce ajung idolatrizate, ci in invatatori care se implica aratandu-ne ca suntem toti unul.
Privim shimbarea si devenim tot mai constienti de natura ciclicitatii evenimentelor. Simtim si asteptam activ deznodamantul. Privim deja cu al treilea ochi si asteptam miracolul sfarsitului de calendar, sfarsitul ciclului anuntat pentru decembrie 2012. Ceva se intampla, murmura lumea.. si asta e data sau nu crezarii. Iar noi, ca si locuitori in spatiul romanesc, ar trebui sa dovedim maleabilitate si acceptare, stiind deja ca la acea data, douazeci si unu decembrie, miracolele sunt intr-adevar posibile.
Amin.




*a decela, a divulga, a releva, a arata, a evidentia


Ce, cum si de ce?
(pentru doi oameni)


~ oua, patru
~ cartofi, unul
~ ciuperci proaspete, doua maini pline
~ ton, o cutie
~ rosii, una mare
~ ceapa, doua potrivite
~ sare si piper
~ cascaval ras, o mana plina
~ ulei masline, o ceasca
~ otet balsamic sau de mere, jumatate de ceasca
~ oregano, doua lingurite
~ miez de nuca, maruntit nu pisat, doua linguri

Tai cartofii felii si-i pui la fiert cu sare zece minute. Ii scoti din apa sa se usuce putin. Pui pe foc o tigaie unsa cu putin ulei. Dupa ce s-a incins, la foc mediu, asezi pe fund cartofii cat sa-l acopere. Pui peste ei tonul, apoi ciupercile spalate, curatate si taiate felii, peste ele ceapa tocata, sare si piper. Acoperi si lasi sa sfaraie trei minute. Bati ouale cu putina sare si piper si le versi deasupra, dupa ce-ai inlaturat capacul, presari cascavalul peste si acoperi din nou, reducand inca putin focul. Sapte minute mai tarziu incerci cu doua palete sa intorci omleta cu grija. O mai lasi putin peste un minut, iei capacul, asezi o farfurie invers si rastorni tigaia, asa incat sa-ti raman omleta pe farfurie.
Intr-o sticla goala cu capac (un pet mic eventual) amesteci uleiul, otetul, nuca, oregano, sarea si piperul, inchizand bine capacul si agitand frenetic sticla cateva secunde bune. Versi continutul peste omleta, te rogi si apoi te apuci de treaba..

De ce omleta asa? Tot intru schimbare..

sâmbătă, 23 ianuarie 2010

Crap romanesc in crusta dulce de usturoi si cartofi cu frunze de spanac si rozmarin



"Astazi nu mai stim sa vorbim, pentru ca nu mai stim sa ascultam. N-are nici-un rost sa vorbim bine, trebuie doar sa vorbim repede, ca sa terminam inaintea celui care ne raspunde. Nu reusim niciodata. Putem spune orice si oricum: intotdeauna ni se taie vorba de la gura. Conversatia este un joc de foarfeca de gradinar, fiecare taie vocea vecinului deindata ce rasare."


Jules Renard ~ Jurnal, 1887 - 1910




Ce, cum si de ce?
(patru persoane si jumatate)

~ crap, dupa cum te inspira
~ usturoi, mult
~ miere de tei
~ ulei masline, o ceasca
~ cartofi, 8 buc.
~ spanac frunze, o farfurie adanca
~ rozmarin, o lingurita
~ otet balsamic
~ sarea in bucate si piperul asisderea

Se incinge cuptorul la 220 grade (temperatura peste medie)
Se unge pestele cu miere dupa ce-a fost spalat. se lipesc de el feliutele unei capatani de usturoi, se sareaza    si se pipereaza peste tot. Trebuie lasat asa jumatate de ora, la rece. Il stropesti cu uleiul de masline, il  invelesti apoi in hartie de gatit, sau folie staniol, si il dai la cuptor, micsorand temperatura la 180 grade. O ora uiti de el.
Cartofii taiati cuburi, fierti zece minute, scursa apa si aruncati apoi intr-o tigaie cu ulei de masline incins. Sarati si piperati, se rumenesc si apoi se amesteca cu frunzele de spanac si cu rozmarinul doar cateva secunde. Se scot din tigaie pe un platou si se stropesc cu otetul balsamic. Iti amintesti de crap, deschizi cuptorul, desfaci putin folia (grija la aburi!) si intepi cu o scobitoare - daca nu ramane peshte pe ea, e gata.


Este savuros..



vineri, 22 ianuarie 2010

Bors de cartofi, ciuperci, ceapa si busuioc



Contemplata ca o mica holograma desprinsa din marele univers, viata omului ar trebui sa urmeze aceeasi armonie. Raportandu-se insa la imediat, la efemer, la istoric, spiritul a devenit prin ignoranta - generata de teama dealtfel, prizonier al propriei materii ce-l invaluie organic. A alunecat in acerbul unei inversunari cu propriile naluci, si se va slei in asta lupta atat timp cat va refuza sa-i constientizeze natura si germenii. Pentru ca numai prin intelegere, numai prin dumireala spiritul isi va  putea deslusi esenta. 

Asadar, intru aprofundare, urmeaza a fi asezate zilnic pe platou specialitati din bucatariile:

~ ingeri
~ teama
~ arta
~ nemurire si mitul mortii
~ douamii doisprezece
~ oaia stira nazdravana
~ iubire
~ marihuana, intre perceptie si eliberare
~ femeia, intre contemplare si completare
~ prietenia
~ zei
~ timpul
~ ego-ul
~ coincidentia oppositorum, unitatea contrariilor 
~ deliciul lui unu - de la Sf. Augustin si Toma D'Aquino catre timpul actual
~ renuntare
~ origini
~ iluminare

Ce, cum si de ce?
(patru portii generoase)

~ cartofi, 4 buc. mari
~ ciuperci, 500 g
~ ceapa, un kg
~ busuioc, o lingura daca e uscat, o mana de frunze daca e proaspat
~ sare cat si piper - 2 linguri, respectiv o lingurita
~ unt, o lingura
~ bors proaspat
~ apa, 2 l


Cartofii cubulete, ceapa rondele, ciupercile fara codite, la fiert in apa rece. A dat in clocot, ai redus focul la jumatate. Fierbe incet o ora, cu capac, apoi sare, piper, unt si busuioc. Mai fierbe un sfert de ora, apoi borsul proaspat si inca 15 minute. Daca busuiocul e proaspat, il pui in oala odata cu borsul.

Ca sa nu...

joi, 21 ianuarie 2010

sandwich



Grupa zero de sange vadeste contraindicatii in ceea ce priveste consumul de paine.
O reusita escapada ar putea fi painea uscata sau prajita.

Ce, cum si de ce?
(un)

~ paine, o felie
~ sunca, o felie
~ cascaval, doua felii
~ rosie, o felie
~ oregano, o lingurita rasa
~ sare & piper

Prajesti painea doar putin, pe ambele parti. Asezi apoi o felie de cascaval, cea de sunca, rosia cu sare pe ea, cealalta felie de cascaval, oregano si piper. Cu grija il lasi intr-un cuptor de orice fel jumatate de minut, pana bolboroseste cascavalul. Gustos de-a dreptul, inspirat din panoplia bucatariei italiene (inspirata, la randul sau, de la geti..)

De dimineata, de dupa pranz, de duminica, de drum, de pofta, de impresie

miercuri, 20 ianuarie 2010

Reteta de la geti

.
Inainte devreme de anul Domnului, getii uimeau intinderea indo-europeana prin felul lor de trai si prin indeletniciri. Reuseau sa-si surprinda triburile vecine inclusiv prin caracteristicile alimentatiei. Inaintea formarii imperiului roman, aproape de mileniul unu i.ch., spre Latium coboara si se stabilesc cei ce vor forma curand latinitatea. Veneau dupa ei cu deprinderi agricole bine invatate, celebre fiind pastele pregatite din faina si dospite cu un ulei extras din pin, pe care le fierbeau si le mancau impreuna cu legume diverse. Invatasera de la geti si mestesugul rafinarii uleiului, lucru ce s-a dovedit extrem de folositor odata ce-au exploatat noua specie intalnita: maslinul. Tot de la geti stiau sa framante paine si sa construiasca cuptoare de pizza.

Paste cu ton..
(doua portii)

~ Penne, 250g
~ Ton, 2 cutii (sau proaspat, rosu, fara oscioare, dar scump de doare)
~ usturoi, 3 catei, taiati felii subtiri cu rabdare
~ piper, un varf de lingurita plin
~ sare destula
~ smantana, doua linguri
~ rosii, una, taiata zaruri
~ ulei masline, 2 linguri
~ otet balsamic, o lingurita
~ busuioc uscat, o jumatate de lingurita

Fierbi apa cu sare destula si cu o lingura de ulei. Cand e in clocot, reduci putin focul, pui pastele inauntru si acoperi. Dupa zece minute le scoti si le scurgi de apa. Nu le speli, le lasi in cratita, le amesteci cu doua linguri de ulei si pui capacul la loc.
Incingi uleiul in tigaie, arunci in el usturoiul, dupa cateva secunde si tonul, amestecandu-l. Presari piper si imediat si smantana cu sare. Stingi focul si muti compozitia peste paste, framantandu-le incet dar bine.
Deshertate apoi pe un paltou, le acoperi cu zarurile de rosie insiropate in otet balsamic, ulei, sare si busuioc.

Ca sa vezi cum mancau strabunii..

marți, 19 ianuarie 2010

Deliciu vegetarian



Pana la inteleptizare, cat si dupa, omul experimenteaza negandite manifestari. Inconstient, insa majoritatea sunt expresie a temerilor. Si cum mai toate migreaza catre teama de moarte, omul isi recunoaste curand calitatea de marioneta a acesteia. Implicit, cu cat frica este mai puternica, cu atat gradul ei de manifestare va fi regasit in cele mai curioase situatii. Precum leul, a carei emanatie vocala zguduitoare tradeaza o frica echivalenta, sapiensul va face uz de racnet si de pumni pentru a-si intimida, si chiar ingrozi, oponentul. Este teama ancestrala generata de achizitionarea si protejarea hranei, si de aici, a teritoriului si a familiei. Si provine din cunoasterea inconstienta a dimensiunii limitate a hranei - in cazul carnivorelor. Tot de aci apare si cruzimea. 
Si atunci, renuntand la frici, cat si la consumul de carne, omul se poate debarasa de comportamentul animalic, dezvoltand reale virtuti ce stau ascunse intr'ansul.


Ce, cum si de ce?
(pentru doi oameni..)

~ champinioane (ciuperca lui Dumnezeu), 200g
~ pleurotus, 200g
~ manatarci, 200g
~ ghimbir, radacina, 10cm
~ usturoi, 3 catei
~ vin rosu demisec, (cu pinot noir de murfatlar iti faci treaba), un pahar
~ ulei masline, un pahar mic
~ orez basmati*, o cana mare
~ chimen, seminte

Ciupercile spalate in apa rece. Fara codite, ca sunt amare. Cat si la pleurotus - trebuie sa ramana ca o frunza cu codita scurta. Intr-o tigaie mare, in care ai incins uleilul, versi ciupercile si le perpelesti trei minute la foc puternic, reduci apoi la mediu, le mai plimbi in tigaie pana se inmoaie. Cresti iar focul,  presari peste ele usturoiul taiat feliute, ghimbirul curatat de coaja si dat pe razatoarea mica, sare si niscai piper. Le amesteci, stingi cu vinul rosu si stingi si focul dupa treizeci de secunde. Cel mai bine, asezi ciupercile pe farfurii mici, sau medii.
Orezul, ce-a fiert cu chimen in el, il versi in doua boluri.
Trebuie astfel sa ai in fatza o farfurioara si un bol, si te incumeti cand din una, cand din cealalta.

De ce sa mananci vegetarian? Apai cu asta om inceput, tu!

*orezul basmati va aparea frecvent, in diverse combinatii. Modul de fierbere e la fel - vezi la reteta anterioara

sâmbătă, 16 ianuarie 2010

Arca de vanata umpluta cu berbecutz, orez basmati si cartofi "mois"

Realitatea cruda este aceea ca suntem guvernati si inlantuiti de hrana. 
Tipatul prim al copilului e inabusit de prima inghititura de lapte. Si nu este obligatoriu ca foamea sa se manifeste mai intai, de cum am deschis ochii. Insa lichidul acela alb navaleste dincolo de buze, si pe masura ce il percepem, ii prindem gustul. Atentia ne este astfel furata de la neintelesul desavarsit ce se asterne privirii. Asadar. lesne ar putea fi relevat precum ca intaiul contact cu alimentul este in fapt o pacaleala inconstienta. Trec veacurile, si intr-atat de tare ne lasam prada amagirii hranitului incat sfarsim prin a-i deveni sherbi. 
Un scenariu in care oamenii ar renunta la mancare, hranindu-se cu apa, emotii si fotosinteza, ar declasa cea mai fantezista imaginatie izvorata din actuala realitate. La ce-am ajunge?


Ce, cum si de ce?
(pentru doua persoane)

~ vinete, una, dar generoasa
~ cartofi, doi, potrivit de mari
~ rosii, una singura, pentru sosul de iaurt
~ orez basmati, o cana
~ carne de berbecut, 300g
~ ulei masline, o ceasca
~ sare, piper, bineinteles
~ iaurt, o cana
~ cimbrisor

In treacat iei din piatza o vanata frumoasa, cat mai inchisa la culoare, si tare la pipait. O duci acasa, n-o speli, o tai pe din doua si incingi gratarul. Dupa ce sfaraie, asezi vinetele (caci de-acum sunt doua) cu fatza in jos, dar reduci flacara la jumatate. 2o de minute sunt suficiente pentru fiecare parte. Putina sare si piper, si picuri peste ele ceva ulei de masline. Dupa ce si-a schimbat culoarea catre caramiziu, iar pulpa e deja inmuiata, le pui pe-o farfurie si le acoperi.

Fierbi cartofii, punandu-i in apa rece de la inceput (tot ce creste in pamant se fierbe-n apa rece; ce-i deasupra, in apa clocotita) cu sare. Scosi dupa 13min, scursi de apa si aruncati intr-o tigaita in care s-a perpelit o lingura de ulei de masline. Sare, piper, cimbrisor. Trei minute la foc iute.

Speli gratarul de prajeala vinetelor, il incingi bine, reduci si arunci bucatele de berbecutz taiate felii subtiri. La foc mic - nebunie! se fragezeste carnea cel mai bine din lume.

Orezul basmati, de preferat din macelariile turcesti / arabesti, se spala in doua ape. Poate trei. Il pui in vasul in care ai fiert apa si ai adaugat sare. Reduci focul la minim si acoperi. Abur mult inauntru. Nu amesteci. O sa fiarba circa 10min, pana scade apa si-l gusti si nu e tare.

Faci rost de un platou alb mare, asezi vanata pe mijloc, ii rascolesti putin pulpa coapta cu furculita, presari trei linguri de orez, il mai sarezi putin, acoperi cu berbecutzul peste care vin cartofii.

Amesteci intr-un pahar iaurtul cu sare si rosiile taiate zaruri de table si le versi peste cartofi. O mana de cimbrisor deasupra desavarseste arca.

De ce sa faci vanata umpluta? Deoarece e sambata.