Infinitul interpretarilor reflecta Adevarul absolut.
Constientizarea, iubirea si gandul invesmanteaza Calea.
Spiritul este Dumnezeire, el defineste Vesnicia creatoare.





ab ore ad aurem


marți, 6 octombrie 2015

TRILOGIA PERCEPTIEI - Capitolul Trei

 In raport cu miscarea planetei, oricat de repede ai merge, tu de fapt stai.



Preludiu la poveste

 Imagineaza'te un baietel care sta tacut si senin pe'o perna groasa asezata pe'un trotuar. Strada e ampla, ca o simfonie generoasa ce releva note, instrumente, instrumentasi si public. Privesti. Trecatorii nu's la fel, cu toate ca ei merg aproape la fel. Unul e invaluit de soare iar pe altul il ploua alaturi de companioana sa care si ea paseste grabita sub rafale de apa cazute din cer. Pe altii ii bate vantul si'atat. De nins nu ninge peste nimeni, poate doar sus in ceruri unde se zbenguie printre fulgi copiii care's atat de puri ca nu se mai nasc ca sa nu sufere niciodata.
  Viata poate fi inteleasa in multe feluri, ea fiind doar un joc, insa un doar care ascunde un infinit limitat de roluri, idei, trairi, misiuni si personaje. In multe feluri poate fi ea perceputa, insa ea doar se manifesta. Nu poate fi schimbata. decat doar dusa, asa cum lumea nu poate fi schimbata, totul curge, totul e precum vremea in fatza careia nu faci decat sa te adaptezi.
  Imagineaza'te acum pe tine privind la acel baietel care sta cuminte si care esti tu de fapt, dar ai uitat. Priveste'l bine, traieste'i linistea si detasarea si zambetul ascuns in privire si uita de tine. Totul e doar o clipa in neinteleasa eternitate, o clipa redata cu incetinitorul ca sa nu'si piarda valoarea iar iluzoriul sa poata face sens.



Poveste


Intelegand aproape pe deplin ca o in trecut poti ajuge doar cu mintea si nicidecum cu vre'o masina a timpului care sa sfarme si apoi sa imprastie cat colo istoria contrazicand totodata si umilind de'a dreptul multe legi universale, micul Vincent isi petrecuse ultimii sapte ani documentandu'se despre posibilitatea unei escapade in viitor. Invatase si matematica, pe langa inca alte cateva discipline, astfel ca reusise sa scrie un program de calculator care, imbinand calcul de probabilitati cu filosofia antica, sa poata concepe o maniera, si nu neaparat o masina, prin care calatoria in viitor sa fie viabila. Era Miercuri, si deja Octombrie. Deschise calculatorul, ca in fiecare dimineata, in speranta ca programul, denumit de el Seraphim, ii va fi anuntat minunata veste. Ecranul se lumina treptat. Nu licarea nici'o iconita. Se intoarse spre bucatarie cu gandul la ceaiul de portocale care de curand doar il inlocuise pe cel de iasomie, prea tare pentru varsta lui. Apuca sa faca doar trei pasi cand din calculator rasuna un clinchet scurt. Se opri si aproape ca inghiti in sec, deci nu apuca, ca se si repezi inapoi spre ecran. Seraphim licarea in dreapta ecranului. Se aseza, intinse mana spre creion si incepu sa scrie pe coala de alaturi: "N'am inca paisprezece ani, insa inima imi bate ca la prima intalnire cu iubita mea pe care o voi avea candva". Lasa jos creionul, rasufla scurt si deschise iconita cu Seraphim. Inghiti in sec de'a binelea. "In urma a mii de miliarde de calcule doar intr'o zi, dupa trei luni si o saptamana, rezultatul este favorabil. Calatoria in timp este posibila. Insa, maniera prin care poate fi efectuata necesita, unui copil la varsta ta, trei ani de pregatire intensa. un an de calatorie si consta in meditatie. Parcurgand aceste etape, vei putea calatori inclusiv cu propriul corp. Puterea mintii tale, educata pana atunci in acest sens, va crea pur si simplu acea lume in care tu vei ajunge. Sunt 91% sanse ca acest lucru sa fi fost deja posibil cu milioane de ani in urma". Vincent ramase uluit. Aproape ca nu mai respira. Mintea lui impartea bucuria vestii precum ca putea fugi in viitor cu greutatea ce apasa de sub necesitatea invatarii si stapanirii meditatiei, si asta laolalta cu timpul nespus de lung necesar savarsirii acestora. Apoi, pentru o clipa, se vazu intr'un minunat oras al viitorului si asta il facu deodata sa zambeasca deceland optimism. Puse din nou mana pe creion. "Acum, dupa vestea de la  Seraphim, inima imi bate din nou tare ca dupa ce iubita imi va fi spus ca si ea ma iubeste. Si m' am simtit ca'ntr'un poem de'al lui Rabindranat Tagore".

Dupa trei ani si inca un an

Asezat pe o banca in fata unei gari futuriste inconjurate de strazi suspendate, Vincent priveste la trenuri care vin si pleaca inspre si dinspre gara, pe sine suspendate si ele. Un ecran de sticla atarnat convenabil de una din boltile de metal ale unei strazi suspendate afiseaza, deasupra temperaturii, luna Octombrie 2200. Vincent sare pur si simplu de pe banca zbughind'o efectiv cativa pasi buni. Se opreste si cu gura "pana la urechi" exclama de parca ar fi fost singur pe strada: "In-cre-dibil!!!" Se aseaza pe trotuar si priveste in jur. Nu viseaza.

Capitolul unu
(va urma)





vineri, 26 septembrie 2014

Si apoi a tacut

Adoptie

I'am cuprins mana si carcelul l'am ascuns la mine in palma.


Posmagi

Omul e prea atent la sine si intr'o zi o sa cada peste el cerul in cuvinte.




Hai cu tine

Un zmeu departe pe cer.
Ancora pentru om.


sâmbătă, 24 mai 2014

sâmbătă, 7 decembrie 2013

Esti mic si cand esti mare

Daca cocorii ar zbura cu capu'n sus i'ar lua valul si'ar incepe sa danseze'n aer.


Se poticni de'un om ce'l intreba ce'i 'cela om?
Omul e un pom, ii raspunse. Un simplu dom, da' vazut a fi domn.
Un simplu tot, un ghemotoc de energie facut balot, un ghem de constiinta'nfasurata intr'un netot.
Si se ghemui apoi, ca parca prea tinuse ca stie sa'i arate.
Se ghemui usor timid da' nu chiar rusinat si totusi parca,
Acum ca se gandeste, il incearca si rusine, da' doar acum, ca intelege,
Da' doar acum.
E'n alta barca.


sâmbătă, 15 octombrie 2011

Replica in Mi minor*

  Daca reflexia luminii tot lumina este, faptul ca ea pierde intensitate tradeaza o viteza mai mica. Precum insa maestrii fizicii ne invatara cum ca viteza luminii'i constanta  iar pana mai deunazi chiar tasnea  linistita prin univers neputand fi ajunsa, pertinent pot fi surprinse doua concluzii ce risca schisma. Fie viteza luminii ramane constanta intr'un mediu dat dar numai pana ce fotonul loveste pieptul a ceva, si atunci se complica lucrurile in mintea neofitului pentru ca reflexia proprie n'ar mai fi lumina ci altceva - fotonul disparand pur si simplu caci n'are cum incetini,  fie aceasta particula evadeaza din postulatul mentionat si reuseste in urma unei ciocniri sa franeze.  


  Cu toata ingramadeala mintii sale, omul modern a reusit performante notabile - dar numai in ceea ce il priveste - astfel incat, manuind dibace stiintele exacte, sa poata cuprinda tot ceea ce el percepe intr'un sistem ale carui legi nu tolereaza imprecizia. Totul se desfasoara cu o rigurozitate dumnezeiasca, de la gravitatie si pana la rotirea galaxiilor, trecand fireste prin variile anotimpuri, prin nasterea de orice fel sau prin bataia secundei. Nu exista ceva la voia intamplarii, indiferent de oriunde ar fi privit universul sau ce anume ar fi observat intr-ansul. Totusi, in marea pofida a acestor lucruri, insisi oamenii stiintei se incumeta sa prezinte Marea Facere drept rod al intamplarii, desfacand astfel o umbrela gaurita sub ploaia ironiei. Accidente sunt doar vasculare, sau doar in transporturi, iar cu acestea din urma nu suntem de acord decat intr'un context semantic aferent limbajului autoritatilor. Odata ce o cauza a fost dezlantuita, efectul se va fi observat oricand dupa aceea, asadar un hotarat "nu" accidentelor, zambet si punct apoi.
  Stralucind din launtrul propriului sau templu, care'i este trup, minte si vestigiu deopotriva, vedeta planetei Pamant nu transpira alt cusur decat 'cela de maretie, ce'i drept sub tutela inconstientei de cele mai multe ori, asta datorandu'se probabil si dimensiunilor de care o furnica si un atom pot da dovada in ochii sai. Omul, care asa mare se vede pe sine, ar pricepe mai lesne imprejurul daca doar s'ar privi ca pe ceva foarte mic. Universul stiut ar capata valente picturale, putand fi perceput ca o 'nume parte, fie ea si centrala, a Marelui Tablou.
  Vointa copacilor de-a-si inalta semetia catre soare copleseste ravna gravitatiei. La randul sau, omul sta in picioare ca urmare a unui confort cautat, lucru de asemenea posibil doar sub puterea ambitiei. I'ar fi greu sa mearga de'a busilea, forma si structura oaselor acceptand lejeritate doar in postura verticalitatii. El nu-i atras astfel catre fierbinteala din ceruri, precum arborele sau precum calul nebun cu aripi, suficiente fiindu-i razele sorului care's imprejur. Astfel gandul, sinonim cu puterea vointei, isi declama in liniste prioratul in univers.

Vioara Intai

Consumat si rastalmacit de'a pururi: 
omul crede doar ceea ce vede.
Pururile trecut'au insa,
Insa omul ba.
Insa omul ba.
Insa omul ba.

Tambalul si Basul 

Cazna lui, poate dintre cele mai mari, este sa-si faca templu la templu. Uneori si la templu.

Restul Viorilor

Euglena Verde are un mod de viata liber.

Sufleurul prezent.. accidental

Atunci cand Iisus Christos ne'a lasat prin grai sa nu ne inchinam la idoli, modestia Sa nu I'a permis a ne sublinia ca nici Lui nu trebuie a ne inchina. Indraznete vorbe, pesemne, insa ceea ce a voit Fiul sa pricepem a fi important este Cuvantul. Evreii stransi in urma si'n jurul Sau nu trebuie a fi inteles vre'odata ca erau pastrati pentru vanitate, si'atunci doar un motiv poate fi vazut si'acela'i de'a imprastia puterea invataturii, laolalta cu cea a increderii in Cuvant. Aparte de noi gandul de a tagadui in vre'un fel respectul ce'l impune o asemenea entitate, ca urmare ducem pe mai departe intiparirea fortei si a importantei spuselor Lui. La Vorba'I sa te'nchini, in suflet tinuta si cu mintea priceputa, iar nu la Chipu'I, care poate'i unul chel.

Compozitorul

Sa nu surprinda cei ce cauta a unifica religiile.
Intentia lor nu imbraca reavointa, precum nici copiii nu pot fi certati pentru cautare.
Doar ca nu'si dau seama ca daca toti barbatii ar raspunde la acelasi nume, ar trebui sa vorbeasca toti si'aceeasi limba, dar numai o vreme, dupa care sa nu mai vorbeasca deloc. Si femeile'ar marsalui intru imaginatie. Ar putea si aceasta fi o cale, desi poate anosta.
A'L putea canta pe Dumnezeu aproape in orice limba si a fi posibil a citi Cuvant din mai multe carti sfinte ar trebui cumva sa maguleasca pe om, dar aceasta intr'o societate cu egoul neglijent.

Publicul colectiv

Daca pastrandu'si fetzele un burete cu forma de cub perfect si suficienta vointza s'ar putea strange pe sine inauntru creand astfel o sfera in centru si'n plin vid, aceasta sfera ar avea o stare  intr'un echilibru perfect fata de peretii interiori ai buretelui ce se vor fi format. De sfaramam apoi cubului un coltz, il transformam in poezie*. Iar sfera va migra in timp catre coltul opus.


In spatele aceleiasi cortine, luminat de acelasi reflector, atomul, omul si universul, facute sunt toate din propriul sine, sau din marele intreg.  





* tinitusul personal se exprima in nota Mi
   Lectia despre cub  Nichita Stanescu